Este plin internetul cu citate care mai de care legate de așteptări. Mai exact, cum să NU ai așteptări.
Relațional, așteptările sunt niște proiecții care te leagă de o persoană. Problema cu așteptările este că ele nu se creează conștient și se creează odată cu timpul petrecut cu o persoană. Ceea ce multă lume nu înțelege este că așteptările sunt normale. Nu-ți poți opri așteptările așa cum nu-ți poți opri speranța. Este normal să aștepți de la prieteni să te susțină, este normal ca familia ta să țină la tine, este normal să aștepți de la partener afecțiune, respect, înțelegere etc. Nu pot să-mi imaginez nimic mai rece și dezumanizant decât ca nimeni să nu mai aibă nicio așteptare de la nimeni. Ar fi o lume rece care nu s-ar mișca niciunde și nu ar evolua nicăieri. Ar fi o lume în care oamenii nu s-ar implica și nu ar fi motivați să facă nimic. Așteptările te propulsează într-o direcție pe care o dorești. Nu așteptările sunt în neregulă, ci, de multe ori, persoana de la care ai așteptări – asta este ceea ce trebuie să înțelegem.
Dacă tu începi o relație, dar nu ai nicio așteptare, iar celălalt urmează același joc, spune-mi, unde crezi că va duce relația? Nicăieri, evident.
Nu îți transforma așteptările în inamici! Nu este nimic în neregulă cu tine că te-ai așteptat să… Așteptările se creează în mod firesc între oameni, odată cu interacțiunea umană. Ceea ce ai tu de decis este doar dacă așteptările tale se potrivesc cu așteptările celuilalt.
Sunt de părere că iubirea merge mână-n mână cu inima, cu așteptările, cu rațiunea și intuiția. Iubirea nu exclude rațiunea, iar dacă nu am fi avut nevoie de rațiune, de ce ne-ar mai fi fost dată? Este drept că iubirea orbește, mai ales la început, dar timpul ne redă vederea în viitor. Așteptările sunt dorințele tale pentru viitor, deci nu are niciun sens să nu mai dorești sau să nu mai aștepți, dar are rost să te întrebi foarte serios:
- Care sunt așteptările mele într-o relație?
- Sunt așteptările mele realiste?
- Sunt așteptările mele flexibile? Până unde pot merge cu flexibilitatea înainte să încep să mă abat de la ceea ce simt sau cred?
- Are partenerul meu așteptări asemănătoare cu ale mele?
- Îmi sunt așteptările împlinite sau, dimpotrivă, mai mult mă simt rău decât bine cu această persoană?
- Viața mea arată oarecum ca așteptările mele sau am de făcut schimbări?
- Mi-am comunicat clar așteptările partenerului?
- Este partenerul dispus să-mi îndeplinească așteptările? Este realmente interesat de așteptările mele sau mi le ignoră constant și voit creează confuzie?
Persoana care-ți spune „ai avut prea multe așteptări de la mine și de aceea nu a funcționat” nu este o persoană care a vrut ceva vreodată de la tine. Treaba cu așteptările este doar o scuză pentru lipsa de implicare, sau cum a spus foarte bine cineva: „Cine vrea găsește o cale, cine nu vrea găsește o scuză”.
Amintește-ți: Nu lua nicio decizie din frică!
