În momentul în care am înțeles ce înseamnă cu adevărat acceptare, viața mi s-a schimbat semnificativ. Ceea ce trebuie să înțelegi este că acceptarea nu înseamnă renunțare, nu înseamnă pasivitate și nu înseamnă lipsa speranței.
Suferința apare pe structura a doi piloni esențiali:
- Că s-a întâmplat ceea ce nu ai vrut să se întâmple;
- Că nu s-a întâmplat ceea ce ai vrut să se întâmple.
Suferința este o neacceptare a unei realități sau, mai bine spus, a ceea ce numești tu realitate într-un moment al vieții tale. Asta nu exclude posibilitatea ca într-o zi din viitor, uitându-te în urmă, să-ți spui:
„Ce bine că nu s-a întâmplat ce mi-am dorit atunci!”
Stai puțin cu gândul ăsta și reflectează la el. Nu ți s-a mai întâmplat să-ți mai spui asta? Dacă vei spune același lucru?
Cum lucrezi cu acceptarea?
Cum să accepți ceea ce se întâmplă?
- În primul rând, nu ai de ales. S-a întâmplat deja.
- Nu te lupta cu ceea ce s-a întâmplat deja. Lupta presupune zbatere și suferință.
Întreabă-te:
- Ce mi-e teamă că se va întâmpla, dacă accept ce s-a întâmplat?
- Cu ce mă ajută să țin cu dinții de neacceptarea realității?
- Dacă în tot ceea ce mi se întâmplă ar fi o lecție, care a fost lecția mea, odată cu această experiență?
- Este prima mea experiență cu această fibră/textură a experienței sau este o experiență repetitivă cu un aspect al meu pe care nu vreau să-l recunosc?
Uneori, în viață, ca atunci când erai copil, te ajută să-ți iei jucăriile rămase și să pleci, cu credința că nu se închide nicio ușă fără să ți se deschidă o alta. Uneori, în viață, trebuie să crezi. Trebuie să crezi că în spatele a tot și toate există o forță imensă care te iubește și-ți vrea binele – acel bine pe care nu-l vezi tu acum.
Exercițiu
Imaginează-ți că te îndepărtezi de experiența avută care se face tot mai mică și mai mică. Imaginează-ți că te uiți la ea de la distanță și că o accepți în totalitate, ba chiar o iei în brațe și îi oferi iubire. Cum se simte în corpul tău această formă a acceptării? Ca pe o mare ușurare? O poți întâmpina așa cum este?
Nu încerca să forțezi viața să se întâmple doar cum vrei tu, căci este ca și cum ai vrea să treci o cămilă prin gaura acului. Îmbrățișează ceea ce este și pornește schimbarea de acolo. Nu uita, dacă nu s-a întâmplat cum ai vrut, nu înseamnă că nu a fost ceea ce ai avut nevoie să se întâmple. Ai încredere. Ai credință. Emunah.
Natașa Alina Culea, scriitor, coach, lector, realizator și prezentator TV
