Cândva am devenit conștientă că omul are un anume timp al vieții pe Pământ. Timp pentru care ar fi bine să fim recunoscători și să îl umplem cât mai bine și cât mai înălțător pentru noi și pentru cei din jurul nostru.
Avem tendința să desconsiderăm cele mai prețioase lucruri din viață: timpul nostru, corpul nostru și relațiile cu cei dragi. Ne purtăm ca și cum am avea tot timpul din lume, un corp sau mai multe de rezervă și credem că cei dragi trebuie să fie lângă noi not matter what, indiferent cum ne purtăm cu ei.
Reality check: lucrurile nu stau așa cu niciunul dintre aceste aspecte. Astăzi însă îți scriu doar despre timp.
Indiferent că este liniar, că uneori simțim că trece în viteză pe lângă noi sau că trece lent, că este absolut sau relativ, timpul nostru are o dată de expirare, el expiră odată cu noi. Nicio zi nu este o garanție, ci un dar. Fiecare clipă este o picătură de magie.
Am devenit conștientă de trecerea timpului printr-o lectură, mai exact, citindu-l pe Napoleon Hill.
Atunci, pentru prima dată, am scris pe o foaie de hârtie ce am făcut în acea zi. Rezultatul m-a uluit, astfel că am scris și ce am făcut toată săptămâna, apoi luna trecută etc. Așa am devenit conștientă că ceea ce făceam nu era relevant pentru scopurile mele. Aveam niște scopuri vagi și-mi pierdeam o mare parte din timp cu activități irelevante, ca o frunză-n vânt sau ca o barcă fără vâsle.
Am început un calcul rece și riguros: câți ani am trăit, cam câți ani aș putea să mai trăiesc (optimist vorbind) și am conștientizat un număr aproximativ care reprezenta viitorul meu, tot ceea ce-mi rămăsese.
Am făcut calcule. Ce aș putea să schimb, ca să-mi aliniez timpul cu scopul, cu mine, până la urmă? Sunt cine vreau să fiu sau pot face mai mult pentru versiunea mea mai bună? Câte ore pot aloca zilnic scopurilor mele? De unde pot tăia, cât timp pierdeam, efectiv? Pierdeam timp, mult timp. Nu avem timp de pierdut. Indiferent cât timp mai aveam, era timpul meu și îl iubeam.
Până atunci mă trăia viața pe mine. Din acea zi simt că o trăiesc eu pe ea, conștientă. De atunci îmi gândesc bine alegerile, ajustez, tai ceea ce trebuie tăiat și mă îndrept spre scop. Mai deraiez, îți spun sincer, dar știu să revin pe șine.
Am început să-mi trăiesc timpul CU BUCURIE și-am îndrăznit să mă trăiesc pe mine.
Te provoc să faci și tu acele exerciții, neapărat scrise.
- Ce ai făcut azi, pe ore?
- Ce ai făcut săptămâna trecută?
- Unde pierzi timp?
- Care este legătura dintre timp și scopurile tale?
- Care este legătura dintre timpul tău și ființa ta?
- Care ar fi versiunea unei zile petrecută ideal, în concordanță cu tine și cu scopurile tale?
- Ce te împiedică să schimbi modul în care percepi timpul?
Te îmbrățișez,
Natașa Alina Culea