ABANDON, DE ABDULRAZAK GURNAH
Cartea este de la Editura Litera, colecția Clasici contemporani, în traducerea Andreei Năstase
ABDULRAZAK GURNAH este un scriitor și profesor doctor de literatură engleză și postcolonială, născut în Zanzibar, în anul 1948, și refugiat în Marea Britanie din anul 1960.
Ce trebuie să reții este că scriitorul tanzanian a fost laureat al premiului Nobel pentru Literatură în 2021 și a spus, referitor la locurile natale: „Sunt de acolo. În mintea mea trăiesc acolo”.
Romanul segregat în trei părți mi-a amintit de oricare dintre cărțile lui Naghib Mahfuz, și nu pentru că vorbim despre o evocare arabă ca un miraj al deșertului, ci pentru nota de sagă familială, pentru cadența scrierii care parcă e și ea toropită de soare.
Câteva dintre temele de reflecție alese de romancierul Gurnah în romanul „Abandon” sunt:
- Efectele colonialismului în Africa
- Problema refugiaților
- Rasismul și sexismul
- Statutul femeilor musulmane
- Islamismul
- Și deloc în ultimul rând, iubirile dificil de conturat într-o lume împărțită cultural, ideologic sau religios, precum iubirea dintre Rehana și Pearce sau Amin și Jamila.
La un moment dat personajele și povestirile lor au fost prea greu de gestionat în ordinea logicii mele sau curgerii firești a narațiunii, dar poate fi și acesta un punct de interes al cărții sau de aducere într-o scriere contemporană ușor întreruptă.
Primele cadre fermecătoare ale romanului ni-l redă pe superstițiosul de bună-credință Hassanali în drum spre moschee, pentru îndeplinirea ritualului zilnic întrerupt la vederea unui european leșinat și zdrențuit în jurul cărora se vor ivi mai mulți curioși. Conform preceptelor islamice, Hassanali se vede îndatorat să-l ajute pe ciudatul călător, alegere care va genera restul povestirii, cu implicații nebănuite.
Sper că v-am trezit imboldul lecturii și vă recomand și alte cărți scrise de Abdulrazak Gurnah și traduse în lb română:
- Paradis
- Pe țărm
- Vieți în derivă
