Astăzi vorbim despre excentricul scriitor francez născut în 1802, Alexandre Dumas – tatăl, cel care ne-a lăsat dictonul „Toți pentru unul și unul pentru toți”.
Cunoscut pentru ficțiune istorică și cărți de aventuri și romantism, Alexandre Dumas tatăl provine dintr-o familie nobiliară, fiind fiul renumitului general din vremea lui Napoleon Thomas-Alexandre Davy de La Pailleterie și nepotul lui Marie Césette Dumas, o sclavă de origine africană. Rămas în copilărie fără tată, Dumas a primit o educație minimală, iar mai târziu prima lui slujbă a fost ca secretar al ducelui de Orleans, viitorul rege Ludovic-Filip.
Deși s-a însurat în 1840 cu domnișoara Ferrier, a numărat cel puțin 40 de amante, printre care și faimoasa dansatoare irlandeză Lola Montez. A avut cel puțin 7 copii nelegitimi, recunoscându-l oficial doar pe Alexandre Dumas-fiul, cel care avea să devină și el un mare scriitor, autorul cărții „Dama cu camelii”. Aventurile lui Alexandre Dumas tatăl erau atât de cunoscute încât au= ajuns subiect de glumă, mai târziu, francezii spunând că „Alexandre Dumas poate fi și bunicul meu”.
Rămas sărac după o viață de excese pe toate planurile și o avere risipită cu prieteni, petreceri, călătorii, femei și obiecte de artă, Alexandre Dumas îi spune fiului său: „Oamenii spun că am fost risipitor, dar nu este niciun adevăr în asta. Am venit la Paris cu doi ludovici în haină și poți găsi și astăzi aceiași bani”.
Pe vremea când creditorii nu-i băteau încă la ușă, scriitorul și-a achiziționat un castel, nu departe de Paris, numindu-l Castelul de Monte Cristo, după numele faimosului său personaj.
Scriitorul avea OCD, adică un comportament obsesiv-compulsiv, scriind pe hârtie albastră ficțiunea, pe hârtie roz articolele pentru ziare și pe hârtie galbenă poezie, simțind o acută nevoie de ordine.
Dumas a scris 8 romane legate de Marie-Antoinette, regina Franței, soția regelui Louis al XVI-lea, care, după cum bine știți au sfârșit amândoi sub ghilotină. Cel mai cunoscut roman având-o ca personaj pe Marie-Antoinette a fost „Colierul Reginei”.
A scris:
- După douăzeci de ani,
- Cei trei muschetari
- Contele de Monte Cristo
- Masca de fier,
- Regina Margot, 1845
- Vicontele de Bragelonne, 1848
- Laleaua neagră, 1850
- O mie și una de fantome
- Ocnașul de la Operă
- Cei patruzeci și cinci
- Fiica regentului
- Cele doua Diane
- Aventurile Capitanului Georges
- Venus în intimitate
- Călăul din Paris
- Stăpânul muntelui
- Pajul ducelui de Savoia
- Fiica marchizului
Precum și multe alte opere literare.
A murit în 1870 și se crede că ar fi contactat sifilis, care a contribuit și el la moartea sa. În schimb, romanele clasice ale prolificului scriitor sunt citite și astăzi, ecranizate mereu cu succes.