Trăim într-o lume care produce figuri publice pe bandă rulantă, dar nu mai produce modele. Pentru că modelul presupune caracter, rigoare, substanță, coerență și un anumit tip de solitudine. Iar toate acestea sunt, astăzi, profund neprofitabile.
Vedeta: succes fără substanță
Vedeta contemporană nu mai este admirată pentru ceea ce știe sau construiește, ci pentru cât de vizibilă este. Vizibilitatea a devenit criteriul suprem, iar valoarea — un detaliu opțional, ușor de ignorat.
Acest tip de „model” nu inspiră creștere, ci imitație mecanică.
Nu ridică standarde, ci le coboară până devin accesibile oricui, fără efort.
Politicianul: puterea fără responsabilitate
Politicianul nu mai este reper, ci simptom.
Simptomul unei societăți care preferă discursul facil, promisiunea vagă și loialitatea de grup în locul competenței reale.
O societate care blamează pentru că nu mai are pe cine să laude.
Căreia îi lipsesc direcția și puterea de a crede.
Cineva spunea recent că, la vârf, puterea arată ca o gașcă schizoidă. O patologie care nu doar că este tolerată, ci devine criteriu de selecție. Ascultați „Păpușarul”, de Tudor Gheorghe.
Intelectualul de vitrină: forma fără fond
O altă dezamăgire vine din zona intelectuală.
Acolo unde ar fi trebuit să existe verticalitate, spirit critic și autonomie de gândire, întâlnim adesea adaptare, oportunism și tăcere convenabilă — în funcție de interese și alianțe politice.
Nici nu știu ce variantă este mai nocivă: intelectualul de formă sau cel cu o bază culturală solidă, dar cu un caracter îndoielnic.
Intelectualul care depinde de putere nu mai poate fi reper.
Devine decor.
Oboseala de a nu mai avea pe cine urma
Nu pot spune că am avut un model unic de excelență.
Mai degrabă, am adunat fragmente din mai mulți oameni — tocmai pentru că nu mulți au forța, coerența și curajul de a sta întreg în fața lumii.
Această lipsă produce o oboseală profundă, intelectuală și morală.
Pentru că, fără modele, efortul pare inutil, iar rigoarea — o formă de naivitate.
De ce deranjează excelența reală
Excelența autentică este incomodă.
Nu poate fi manipulată ușor.
Pune întrebări. Spune ce gândește. Trăiește fără teamă.
Sistemele actuale nu au nevoie de oameni liberi.
Au nevoie de muncitori dezorientați, adaptabili, docili, ușor de manipulat prin presă.
Nu au nevoie de indivizi cu gândire critică.
De aceea, excelența este marginalizată, ironizată sau pur și simplu ignorată.
Adevărul
Ne ducem pe un drum greșit.
Nu pentru că nu mai există oameni valoroși, ci pentru că am construit o lume care nu-i mai vrea.
O lume care preferă confortul mediocrității în locul riscului de a fi provocată.
Modelele reale nu dispar.
Sunt împinse la margine — acolo unde ajung toți cei care refuză să se adapteze mediocrității cultivate.
