„PARADOXUL BUNĂTĂȚII”, DE RICHARD WRANGHAM
Cartea apărută la editura Litera ne vorbește despre relația ciudată dintre virtute și violență în evoluția omului, îmbinând cunoștințe și studii din mai multe discipline, precum: antropologia, psihologia, sociologia, filosofia și știința.
Încă de la început autorul îți spune că Adolf Hitler, liderul cambodgian Pol Pot și Stalin au fost oameni despre care apropiații îți puteau spune că erau pașnici, chiar blânzi și păreau empatici, oameni care păreau un model din punct de vedere social.
Oamenii înșiși, comparați cu animelele sunt ființe foarte pașnice, dar care devin capabile de atrocități în anumite circumstanțe.
Ceea ce nu este permis în societatea noastră, de exemplu, uciderea unui alt om, este permisă și chiar slăvită în timpul unui război. Ce vrea să însemne asta? Că atrocitățile sunt pentru străini? Ce logică există în această lipsă de logică și morală ciudată? Aș merge chiar mai departe cu ideea. Să ne imaginăm că un om la care ții pleacă în altă țară și devine cetățean al acelei țări. Atunci tot ți s-ar mai părea permisă uciderea lui?
Această păstrare a granițelor ne apropie de animale, căci este demonstrația faptului că suntem teritoriali?
Agresivitatrea este împărțită în agresivitate reactivă și proactivă. Cea reactivă este răspunsul necontrolat, impulsiv, iar cea proactivă este agresivitatea cu premeditare.
Așa cum deja știm măcar din filme, crima cu premeditare este mai aspru pedepsită decât crima pasională care a fost chiar de multe ori iertată în instanță sau măcar neblamată de către societate.
În carte apare și conceptul de domesticire a omului, de care însă, nu sunt convinsă, deoarece merge prea departe cu probabilitățile.
Există și vești bune?
Da, tendința globală a agresivității este în scădere.
Vă recomand această carte care cu siguranță că îți va îmbogăți nivelul de cunoștințe și te va determina să-ți pui niște întrebări – existențiale…
