ZORBA GRECUL
„Zorba Grecul” este mai mult decât romanul scriitorului cretan Nikos Kazantzakis, a devenit un simbol al libertății, al bucuriei de a trăi, al euforiei de a fi viu și al spiritului grecesc.
Alexis Zorbas este un personaj pe care nu-l mai poți uita, despre care revista americană „Times” a consemnat: „Pe lângă vitalul Zorbas, toți eroii literaturii moderne pălesc”.
Zorba e un bărbat de statură impresionantă și deși ajuns la o vârstă respectabilă, este plin de vitalitate. Alexis Zorbas este afemeiat, aventurier, muzician, miner, bucătar, povestitor, vagabond, dansator și… om liber.
Atunci când nu mai poate de fericire sau de tristețe, Zorba dansează, într-o trăire pură elevată de muzică și dans. Sub veselia lui, gândurile lui de îndreaptă spre întrebări existențiale: De unde vin oamenii și unde se duc? De ce mor oamenii?
Romanul „Zorba Grecul” este și despre prietenie, acea afinitate sufletească dintre Zorba și narator, un tânăr intelectual grec care iubește lectura.
Cartea tradusă în aproape 40 de limbi a fost ecranizată în regia grecului cipriot Michael Cacoyannis/Mihalis Kakoyannis, dând viață personajului Zorba, în interpretarea celebrului actor Anthony Quin.
Vă voi reda câteva citate reprezentative, extrase din carte:
- „De obicei, nu ne dăm seama când ne cuprinde fericirea; abia după ce trece și privim în urmă, abia atunci ne dăm seama brusc – uneori cu surprindere – cât de fericiți am fost”
- „Fiecare om are câte-o nebunie, dar cea mai mare nebunie, după mine, e să n-ai niciuna.”
- „Zorba ăsta era omul pe care-l căutam de atâta amar de vreme fără să-l gasesc. O inimă vie, o imensă gura lacomă, un suflet mare în stare brută.”
Figura lui Zorba a fost parțial inspirată de scriitorului Panait Istrati (prieten al romancierului grec), după cum descrie Kazantzakis în romanul său: „fața îi era plină de zbârcituri, măcinată, roasă parcă de vijelii și ploi. O altă față, câtiva ani mai târziu, mi-a făcut aceeași impresie de lemn muncit și chinuit: cea a lui Panait Istrati”
La finalul romanului, scriitorul vorbește de un popas al lui Zorbas în România: „După vreo șase-șapte luni, am primit o ilustrată din România înfățișând o femeie planturoasă, decoltată: «Mai trăiesc, mănânc mămăligă, beau bere, lucrez la puțurile de petrol, sunt murdar, put ca un șobolan din canalul de scurgere. Dar ce-are a face! Se află aici din belșug tot ce inima și burta își poate dori, un adevărat rai pentru niște bătrâni pehlivani ca mine”
