GABRIEL GARCÍA MÁRQUEZ
Scriitorul columbian s-a născut în 1927 și a crescut mai mult în grija bunicilor din partea mamei. A crescut atașat de colonel, bunicul lui, care era un foarte bun povestitor și i-a dat primele lecții dintr-un dicționar. L-a inspirat mai târziu să scrie nuvela „Colonelului nu are cine să-i scrie”.
Gabriel García Márquez a intenționat să studieze dreptul, dar s-a răzgândit și a devenit jurnalist, lucrând ca reporter, dar și critic cinematografic. A studiat și cinematografia, astfel că mai multe producții cinematografice mexicane au fost scrise de García Márquez. Filme la care a colaborat:
- Cocoșul de aur
- Timp pentru moarte
- În satul ăsta nu există hoți
- Joc periculos
- Vaduva lui Montiel
- Maria inimii mele
Din opera sa vastă voi enumera câteva titluri de cărți:
- „Dragoste în vremea holerei”
- „Un veac de singurătate”
- „Toamna patriarhului”
- „Despre dragoste și alți demoni”
- „O oră rea”
- Autobiografia: A trăi pentru a-ți povesti viața
Gabriel García Márquez este laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1982.
Imaginația sa vividă, realismul, dar și realismul magic i-au adus notorietate internațională și nemurire.
Lucruri mai puțin știute despre scriitor:
- Nu obișnuia să-și recitească vreo carte, spunând că „îi este teamă să o facă”
- S-a îndrăgostit de viitoarea lui soție când el avea 14 ani, iar Mercedes 9, căsătorindu-se ani mai târziu
- Era prieten cu revoluționarul și politicianul cubanez Fidel Castro
- A refuzat să se ecranizeze „Un veac de singurătate”
- Referitor la romanul „Dragoste în vremea holerei” a declarat că: „Simptomele dragostei sunt asemănătoare cu cele ale holerei”
- Au trecut 7 ani până a găsit un editor care să-i publice nuvela „Frunze uscate”
Gabriel García Márquez a spus:
„Am învăţat că toată lumea vrea să trăiască pe vârful muntelui, însă fără să bage de seamă că adevărata fericire rezidă în felul în care-l escaladezi”
„Un om nu se naște doar atunci când mama îl aduce pe lume. Viața îl forțează de multe ori să se nască iar și iar.”
„Scriu pentru ca să nu fiu nevoit să vorbesc.”
„Nu este adevărat că oamenii nu își mai urmăresc visurile pe măsură ce îmbătrânesc, ci îmbrătrânesc pentru că nu își mai urmează visurile.”
