21
În fiecare dimineață milioane de oameni se trezesc, muncesc, plătesc, consumă.
Pare viață. Dar dacă doar execuți regulile unui joc pe care nu l-ai ales?
Sunt Natașa și te invit la o nouă discuție incomodă.
Sistemul este mecanismul care îți arată ce trebuie să faci… și ce te costă dacă nu faci. Deci ce vrea sistemul de la tine?
- Să fii predictibil. Te trezești, răspunzi la stimulii corecți, respecți regulile.
- Să fii suficient de educat cât să funcționezi. Să înțelegi instrucțiunile, dar nu să chestionezi jocul.
- Să fii util economic. Muncești, produci, consumi, plătești, te îndatorezi rezonabil.
- Să fii moral inofensiv. Decent, civil, indignat. Dar doar online.
- Să fii conform… crezând că ai ales.
- Să fii ocupat, ca să nu te întrebi: cine câștigă?
- Să fii scalabil: productivitate, scor la bancă, istoric fiscal sau auto, audiență.
- Să ți se poată calcula: speranța de viață, costul medical probabil, riscul de accident sau boală.
- Să ai familie, ca să se perpetueze sistemul. Noi contribuabili, noi angajați, noi consumatori.
- Să fii suficient de nemulțumit cât să votezi… dar nu atât de nemulțumit încât să blochezi mecanismul.
- Să te simți unic… dar să dorești aceleași lucruri ca toți ceilalți.
Sistemul se bazează pe oameni care spun: „Nu-i treaba mea.” „Așa sunt regulile.”
Și atunci apar întrebări incomode: Câte sisteme ar mai funcționa… dacă oamenii ar începe să pună întrebări? Dar dacă nu ar mai fi acest sistem?
