Dragilor, astăzi vă prezint cartea „Templierii – Istoria secretă a celui mai faimos ordin cavaleresc din Evul Mediu”, scrisă de Barbara Frale, de la editura All.
După cum bine știți, curiozitatea publicului în legătură cu Cavalerii Templieri s-a extins, mai ales după filme precum „Codul lui Da Vinci”, ecranizarea cărții cu același nume scrisă de Dan Brown sau „Îngeri și demoni”, ecranizarea aceluiași scriitor. Desigur, nu putem să rămânem cu această imagine a templierilor mult exagerată și deformată în stil tipic hollywoodian, care îmbină elemente ale istoriei, dar și a miturilor și nuanțărilor acestui Ordin. Autori precum Barbara Frale care a scris această carte, nu doar s-au documentat, dar s-au ținut de parte de excese de zel și legende, axându-se pe dovezile istorice.
Aflăm din carte cine erau, cu adevărat, cavalerii templieri. Ordinul cavalerilor templieri este legat de cruciade, luptele pentru a apăra Țara Sfântă, relicvele sfinte și pelerinii creștini în Ierusalim. Templierii erau recrutați din rândul aristocrației militare, iar Ordinul era independent de ierarhia bisericii, răspunzând doar în fața papei. Cavalerii templieri nu erau hirotonisiți și nu deveneau niciodată preoți. Acești călugări războinici nu se autoflagelau, nu purtau ciliciul și nu țineau toate posturile, pentru a nu-și slăbi trupul gata mereu pentru luptă. Ordinul era de o rigurozitate renumită, cultivând o disciplină de fier, având în fruntea ierarhiei un Mare Maestru, urmat de Seneșal, al doilea în rang. Templierii puteau fi recunoscuți după îmbrăcămintea simplă, austeră, cu o mantie albă cu cruce roșie sau tunică neagră cu cruce pe piept.
Cavalerii templieri depuneau 3 jurăminte: sărăcie, supunere și castitate. Cavalerii Templierii mai erau numiți Soldații lui Hristos și Gardienii Templului lui Solomon. Ordinul Cavalerilor Templieri a fost fondat de Hugo de Payens în 1119 la Ierusalim și funcționa după Regulamentul formulat de Bernard din Clairvaux, dar practicau și ritualuri secrete, nemenționate nicăieri, transmise doar verbal celor ce aparțineau Ordinului.
Războinici și călugări totodată, destinul lor a fost legat de Cruciade. Cea mai măreață perioadă de dezvoltare a Ordinului a fost în timpul papilor Inocențiu al II-lea și al III-lea, anii de aur ai Regatului Ierusalimului. Relicva adevăratei cruci, păzită de templieri a fost pierdută pentru totdeauna când Ierusalimul a căzut în mâinile musulmanilor, în pofida cruciadelor duse.
Bogăția materială a Ordinului Cavalerilor Templieri a atras însă pizma regelui Filip al IV-lea al Franței, poreclit Filip cel Frumos, care a început persecuția templierilor, profitând de slăbiciunea papei Clement al V-lea.
Pe18 martie 1314, Marele Maestru Jacques de Molay a fost ars pe rug la Paris, pe o insulă din Sena, martirizat, dar papa Clement al V-lea a murit și el la o lună distanță, precum și regele Filip spre sfârșitul anului, vorbindu-se astfel de un blestem al templierilor.
În 2001 a fost descoperit în Arhivele Vaticanului „Pergamentul de la Chinon” care a făcut lumină în multe aspecte, astfel poziția oficială a bisericii romano-catolice este că persecuția templierilor în Evul Mediu a fost nedreaptă. Citiți această carte de la editura All, scrisă de scriitoarea de origine italiană Barbara Frale și aflați mai multe despre Cavalerii Templieri!
