Dragilor, astăzi vă prezint cartea mea corelată cu anotimpul hibernal: „Visele nu dorm niciodată”, cu subtitlul „Pierduți în alb”, de la editura Neverland.
Romanul este, așa cum a fost descris de site-ul livresc Delicatese Literare:
O poveste de citit în fața șemineului, cu o ceașcă cu ceai de iasomie alături.
Dar haide să vedem despre ce e vorba. Romanul începe profund introspectiv, cu o scriitoare franceză aflată într-un triunghi amoros. Pentru a-și pune ordine în gânduri, Leea Leroy pleacă la o vilă izolată din Alpii Elvețieni. Deși romanul începe introspectiv, psihologic, pe măsură ce înaintează în munți, acțiunea devine din ce în ce mai bizară și mai suprarealistă într-un capitol amplu intitulat „Arca celor 11 nopți”.
Ceilalți oaspeți ai vilei sunt în număr simbolic, iar simbolismul și stranietatea se fac resimțite pe tot parcursul cărții. Iată că vine și o furtună de zăpadă ce taie comunicarea cu cei din exterior și îi lasă în beznă pe toți cei aflați în vilă, văzându-se astfel nevoiți să interacționeze între ei. Fiecare vine cu povestea sa de viață, fiecare începe să se oglindească în ceilalți mai mult decât și-ar fi dorit. Altfel? Puțin umor, poate chiar negru, precum și o crimă grotescă ce răscolește universul emoțional al fiecăruia dintre oaspeții vilei.
De parcă nu era suficient, o tânără este găsită aproape degerată în zăpadă, luând, numeric locul celui decedat, iar bizara povestire continuă. În vila aproape îngropată în zăpadă apare și un cuplu de fantome simpatice, cu fostul lor destin răscolitor.
„Visele nu dorm niciodată – Pierduți în alb” este un roman despre granițele fragile dintre realitate și reverie. Fiecare personaj devine o piesă dintr-un puzzle oniric, unde nimic nu este ceea ce pare. Dacă vrei să te pierzi într-o lume în care albul zăpezii ascunde umbrele cele mai adânci, atunci această carte e pentru tine.
Finalul? Bineînțeles că nu îl voi dezvălui, dar vă spun doar atât: plot twist.
Citește cartea mea ca un vis în alb:
