„INIMĂ ATÂT DE ALBĂ”
TITLUL ORIGINAL „CORAZÓN TAN BLANCO”
SCRISĂ DE JAVIER MARIAS
Cartea cu grafică în alb, roșu și negru a apărut la editura Litera în Colecția Clasici Contemporani.
Scriitorul spaniol JAVIER MARIAS s-a născut în Madrid în anul 1951. El a scris acest roman din perspectiva unui translator proaspăt căsătorit și aici apreciez faptul că Javier scrie despre ceea ce cunoaște, el fiind și un traducător premiat. L-a tradus pe Vladimir Nabokov, Thomas Hardy, William Faulkner și nu numai. Am remarcat amprenta sa livrescă în acest roman: fraze foarte lungi, dar nu circulare, ci ca niște segmente ale aceleiași linii logice continue.
Din cauza titlului și coperții, am crezut că voi citi un roman polițist și am anticipat o crimă și rezolvarea ei ca elemente cheie ale cărții, dar „Inimă atât de albă” nu are nicio legătură cu parcursul unui thriller, deși atmosfera este înțesată de secrete, suspiciuni și o crimă din sau pentru iubire, declarată firesc, precum replica șocantă a lui Macbeth: „I have done the deed” care s-ar putea traduce ca „Am săvârșit fapta”, dar cumva are conotație, mai degrabă de „Am făcut ceea ce trebuia să fac”.
Titlul „Inimă atât de albă” este un citat din Macbeth, mai exact o parte din fragmentul shakespearian: „My hands are of your colour, but I shame to wear a heart so white”.
Lăsând la o parte ceea ce este greu de lăsat la o parte, crima, cartea este și un eseu adânc asupra căsniciei, amintindu-mi de versurile poetului Ion Lotreanu, cântate de Marian Nistor: „aur e prea mult în verighete”. Este înfricoșător să ai încredere în oameni? Trebuie să te obișnuiești cu gândul că după o vreme apar inevitabil secretele și bănuielile? Să nu ai încredere în oameni este, de fapt, maturizare? Până unde poate merge cineva care încearcă să scape de partenerul pe care nu-l mai iubește și se simte încătușat de instituția căsătoriei? Ba mai mult, iubește pe altcineva?
Juan, naratorul, cel proaspăt căsătorit cu Luisa, de asemenea traducătoare și interpretă, trăiește cu secretul întunecat al sinuciderii mătușii sale, Teresa, una dintre cele 3 soții ale tatălui său, acum toate moarte. Coincidență? Tu ce crezi?
Mă voi opri aici cu descrierea cărții „Inimă atât de albă” pe care ți-o recomand mai ales pentru tușele psihologice și filosofice ale acestei scrieri care nu poate fi trecută cu vederea. Am apreciat și referirile artistice din carte, deoarece tatăl lui Juan este expert în obiecte de artă, fiind director al muzeului Prado din Madrid, același care adăpostește și capodopera lui Diego Velasquez, „Las Meninas”.
Eu cu siguranță voi continua să citesc și alte cărți scrise de Javier Marias!
