VIAȚA SCRIITORULUI FRANCEZ MARCEL PROUST
Marcel Proust este cunoscut, mai ales, pentru romanul său în șapte volume „În căutarea timpului pierdut”, cel mai lung roman publicat vreodată. Cartea are 3.200 de pagini (sau 4000, depinde de editura care l-a publicat). În același roman a scris și cea mai lungă frază care s-a publicat vreodată, cu nu mai puțin de 847 de cuvinte! Romanul are peste 2.000 de personaje!
Proust a fost mereu însetat să reînvie trecutul, de aceea s-a spus că adevăratul personaj al imensului roman proustian este Timpul.
Capodopera lui Marcel Proust a fost refuzată inițial de câteva edituri, inclusiv de André Gide. Mai târziu, el a venit la Proust să-i ceară scuze, spunând că a fost cea mai mare greșeală din cariera lui.
Descurajat, Proust a decis să publice cartea pe cheltuială proprie.
Proust a plătit editori pentru a-i publica în ziare cronici pozitive, scrise chiar de el. Scriitorul se compara singur cu Charles Dickens, scriind că „ceea ce vede şi simte domnul Proust este complet original”, scrisul său fiind „aproape prea luminos pentru ochi…”. Se pare că a funcționat tactica!
Tânărul Proust a fost considerat un monden, un diletant cu trecere în saloanele aristocratice ale vremii, ceea ce nu l-a împiedicat să satirizeze aristocrația în scrierile sale.
Proust era foarte apropiat de mama sa, dar tatăl său insista ca el să muncească, astfel că Proust a fost o vreme bibliotecar. După ce și-a luat concediu de odihnă, l-a prelungit până când a fost dat afară. Nu a avut un loc de muncă stabil și nu părăsit niciodată apartamentul părinților săi. De la ei Proust a moștenit o sumă uriașă, aproximativ 6 milioane de dolari americani ai zilelor noastre, cu un venit lunar de 15.000$.
Expresia franțuzească „La madeleine de Proust” a fost inspirată de scriitor și exprimă astăzi ceva ce-ți amintește de copilărie.
Câteva bizarerii ale marelui scriitor:
- Își ruga prietenii să nu se parfumeze când veneau la el în vizită.
- Își acoperea ferestrele pe timpul zilei, fiindu-i teamă de lumină. Obscuritatea în care trăia îi facilita retrăirea amintirilor și crearea unora noi.
- Avea o spaimă teribilă față de boli contagioase, dezinfectând toate lucrurile cu care intra în contact.
Din cauza sănătății sale precare, suferind de astm, Proust și-a petrecut ultimii trei ani de viață închis într-o cameră cu pereți din dopuri de plută, pentru că-l deranjau zgomotele, scriind zi și noapte.
Proust a rămas pe firmamentul literaturii universale ca un fin analist al dragostei și geloziei, un maestru al romanului psihologic, de introspecție.
