Viața și iubirile scriitorilor – Alexandru Odobescu
Alexandru Odobescu s-a născut pe 23 iunie 1834, în București, al doilea copil al colonelului devenit general mai târziu, Ioan Odobescu, provenind dintr-o familie de boieri din Teleorman.
A fost scriitor, arheolog și om politic român, autor al unui tratat de istorie a arheologiei, considerat astfel unul dintre întemeietorii arheologiei în România.
A scris o monografie arheologică dedicată tezaurului de la Pietroasa, a publicat studii de folclor, studii de istorie literară și este autorul unor nuvele istorice, precum și al unor volume de eseuri.
În 1848, Alexandru Odobescu devine elev al Colegiului Sf. Sava, coleg cu Theodor Aman și Alexandru Sihleanu.
În 1850 a plecat să studieze în Franța. Împreună cu alți studenți români la Paris înființează Junimea Românească, entitate politică și culturală.
Se înscrie la Facultatea de Litere de la Sorbona, pe care nu o termină însă, neprezentându-se la examenul de licență.
În 1858 se căsătorește cu Alexandra (Sașa) Prijbeanu, fiica naturală a Ruxandrei Băleanu și a contelui rus Pavel Kiseleff, descendentă, pe linie maternă, din marea familie a prinţilor ruşi Bagration. Cei doi au avut un singur copil, pe Ioana.
În ultimii ani de viață Odobescu se îndrăgostește neconsolat de o femeie cu 30 de ani mai tânără, care deținuse titlul de Miss România. Astfel, din 1892 are o relație extraconjugală cu Hortensia, profesoara frumoasă cu mulți admiratori.
Hortensia a scris și ea Dicționarul geografic al județului Bacău, premiat de Academia Română în 1892.
Odobescu o descrie pe Hortensia Keminger „adevăratul mormânt al inteligenţei, al iluziilor, ba chiar al vieţii mele.”
Unii au spus că soția scriitorului Saşa i-a cerut Hortensiei să se căsătorească cu soţul său, propunere respinsă de aceasta din urmă.
Disperat, cu crize tot mai dese de gută și neîmplinit, la 10 noiembrie 1895, scriitorul Alexandru Odobescu se sinucide cu o supradoză de morfină.
Hortensia îi va supravieţui, murind în 1953, cu trei soţi la activ, printre care, timp de trei ani, şi dramaturgul Alexandru Davila.
În anul sinuciderii scriitorului Hortensia se căsătorește cu un profesor de geografie.
Societatea a fost scandalizată de această decizie a ei, iar Petru Poni, ministrul Instrucţiunii Publice la acea vreme, a detaşat-o la un liceu din Botoşani.
Hortensia a lăsat un jurnal intim, dar lipsit de interes documentar şi fără valoare literară. Momentul Odobescu din existenţa ei a fost explicat în doar cîteva fraze. Deşi a trăit în preajma a 2 mari scriitori – Alexandru Davila şi Alexandru Odobescu, nu se știe cât de mult i-a înțeles sau prețuit.
Nicolae Iorga ne-a lăsat mărturie propria-i perspectivă asupra sfîrșitului lui Alexandru Odobescu:
„Trăia apoi, el, strălucitorul fost secretar de legaţie din Paris, prietenul atâtor oameni iluştri, ca un exilat, veşnic în nevoie de bani, luptând cu creditorii inexorabili tot atât de mult ca şi cu guta care-l reţinea săptămâni întregi pe canapea”
