„STOICISMUL SI ARTA DE A TRAI FERICIT”, DE DONALD ROBERTSON
Această carte de filosofie a apărut la editura Litera, în colecția „Carte pentru toți” și, ca orice lucrare filosofică îți vorbește despre calea către o viață bună, această sintagmă către care tânjim cu toții.
Autorul, Donald Robertson, ne promite că stoicismul ne poate conduce și pe noi către împlinire și, evident, o viață mai bună.
Dar să începem cu începutul. Cuvântul filosofie, provenind din greaca veche, înseamnă iubirea de înțelepciune. Stoicismul, doctrina filosofică dispărută în Antichitate, a fost fondat la Atena, în vechea Eladă, leagănul filosofiei răspândită și-n Imperiul Roman.
Stoicii erau recunoscuți ca fiind o adevărată forță morală în Antichitate, și totodată un exemplu de reziliență. Dintre stoici au făcut parte: Zenon, Kleanthes din Assos, Panaiotis din Rhodos, Diogene, politicianul Seneca, Epictet etc. Ultima figură stoică a fost împăratul roman Marcus Aurelius, care a trăit conform „Discursurilor” lui Epictet, lucrare din care a supraviețuit aproape jumătate. Autorul stoic de la care ne-au rămas cele mai multe scrieri este Seneca.
Dar haide să vedem care sunt stâlpii stoicismului:
- Autodisciplina
- Perseverența
- Curajul
- Virtutea
- Dreptatea
- Morala
- Armonia cu natura
- Rezistența sau reziliența.
„Singurul bine este virtutea” ne spune principalul dicton stoic, iar stoicii erau recunoscuți pentru faptul că nu făceau niciun compromis de la etică.
Autorul cărții, Donald Robertson, ne informează că stoicismul a revenit în actualitate, nu doar ca doctrină filosofică, ci și ca o practică, de exemplu, se aplică principiile stoice în psihiatria de azi.
Se pare că stoicismul antic și azi ne poate aduce aduce fericirea, fericire cunoscută ca „eudaimonia”.
„Pe oameni nu îi tulbură lucrurile în sine, ci părerile pe care și le fac despre ele” – sigur ați mai auzit acest concept psihologic și spiritual, dar să știți că el aparține stoicilor, chiar dacă azi îl regăsim în cărțile unor autori sau psiholog, renumiți. Se pare că tot revenim la rădăcini, și, de ce nu, dacă Antichitatea încă poate să ne învețe despre fericirea simplă a lucrurilor?
De multe ori, noi asociem fericirea cu pacea minții, dar stoicii ne avertizează că: „Liniștea e un lucru bun, dar nu duce nicăieri”. Subscriu acestei idei într-un univers a cărui singură constantă este schimbarea. Tot stoicii au clarificat pentru noi importanța acceptării, acceptare care nu înseamnă însă resemnare sau pasivitate.
Ce ne mai învață stoicismul? Că trebuie să devenim mai puternici decât emoțiile noastre.
Citește cartea „Stoicismul și arta de a trăi fericit” și pune în practică aceste învățăminte antice despre o viață mai bună.
