„APĂ PROASPĂTĂ PENTRU FLORI”, DE VALÉRIE PERRIN
Romanul a apărut la editura Litera și face parte din colecția Buzz Books.
M-am îndrăgostit la prima vedere de el sau de la prima pagină. O proză încântătoare, tulburătoare, cu metafore ce țâșnesc din text și te emoționează cumva în stilul altei scriitoare franceze, Ana Gavalda, cu care v-am făcut cunoștință într-o ediție anterioară Bookmedia.
Din primele rânduri facem cunoștință cu Violette Toussaint și cu vecinii ei nefiresc de liniștiți. Violette este paznicul unui cimitir din Burgundia, iar vecinii ei sunt, după cum probabil bănuiești, morți.
Dar cine este Violette? Doar mama care și-a pierdut copilul? Doar orfana cu nevoi puține? Doar femeia părăsită de soțul ei? Doar îngrijitorea de morminte și preotul spiritual al celor care vin să-i plângă pe cei plecați? Violette este mai mult de atât. Ea este și femeia care poartă haine roz pe sub pardesiul sumbru. Violette este și femeia care are spatele perfect drept și ascultă muzică clasică în timp ce bea un ceai de iasomie. Ea îngrijește mormintele și le pune flori, pentru ca Primăria să nu considere mormântul uitat și să arunce osemintele într-o groapă comună. Violette este doamna misterioasă din cimitir.
Te vei gândi poate că romanul „Apă proaspătă pentru flori” este de o tristețe incomensurabilă și, nu vreau să te mint, chiar este, dar această tragică poveste de viață devine renaștere după dragoste și ură, după lumină și întuneric, tumult și tăcere.
Suprapunerea de planuri narative se ramifică și se intersectează, completând tabloul de scară spre cer, precum în pictura lui Arthur Hughes. Dacă cimitirul vechi de câteva secole este o poartă spre Rai, atunci Violette este gardianul ei.
Romanul a fost atât de neverosimil, încât îmi vine să cred că totul a fost adevărat, cum viața are această însușire aparte să bată orice imaginație a noastră.
Îți recomand romanul „Apă proaspătă pentru flori”, căci știu deja că pentru mine va rămâne una dintre cărțile revelații ale anului 2022.
