„Mari personalitati. Brâncuși”
Mari personalități
Cartea se numește „Mari personalitati. Brâncuși”, seria Mari personalități, de la Editura Litera. Autoarea cărții este Sanda Miller și, nu știu de ce, dar aș fi preferat ca această carte să fie scrisă de un autor roman sau francez. Sincer, mi s-a părut tendențioasă pe alocuri, și nu am înțeles încă de ce. Apreciez documentarea minuțioasă pe care a făcut-o Sanda Miller, dar cred că a te hazarda să faci un portret psihologic al unui artist care nu mai trăiește și pe care nu-l cunoști, nu ține de abilitățile de deducție ale oricui.
Dar să revenim la Brâncuși, un artist care, alături de Eugen Ionescu și Cioran, fiecare strălucit în domeniul său de activitate, au fost recunoscuți și apreciați mai întâi de francezi, apoi de români. Se pare că a intrat deja în cultura noastră ca tot ceea ce putem face pentru geniile noastre e să-i trimitem în altă parte, la mai bine. Nu aș vrea să încep pesimist această prezentare a cărții, dar adevărul trebuie spus așa cum s-a întâmplat și, din păcate, încă se întâmplă.
Constantin Brâncuși a fost unul dintre cei mai buni sculptori ai secolului XX. Născut într-un sat din Gorj, artistul nu a avut o viață ușoară, fiind al șaselea copil al familiei Brâncuși.
Absolvent al școlii Belle Art din București a realizat în România chiar și o sculptură pentru medicul Dimitrie Gerota, statueta Jupuitul, pentru a ajuta studenții de la medicină. Talentul lui Brâncuși nu se rezuma doar la sculptura clasică, acesta meșteșugind și o vioară funcțională acceptând o provocare la întâmplare.
În 1903 a primit prima comandă a unui monument public, bustul generalului medic Carol Davila, instalat la Spitalul Militar din București, fiind totodată și singurul monument public al lui Brâncuși din capitală.
A plecat la Paris cu acest gând, mărturisit mai târziu:
„Ar fi fost o muncă ușoară, dar ca de prostituată, care mi-ar fi adus cei câțiva bani cât îmi trebuiau ca să-mi plătesc un bilet până la Paris. Dar ceva care se înnăscuse în mine și pe care simțeam că crește, an de an, a izbucnit năvalnic și nu am mai putut răbda. Am făcut stânga-mprejur, fără nici un salut military, spre marea panică și spaimă a doctorului Gerota, și dus am fost, pomenind de mama lor.”
Adevărata apreciere a operelor sale a primit-o Brâncuși la Paris, pe atunci capitala artelor, după ce a spălat și vase la un restaurant din Montmartre, pentru a se putea întreține.
Dintre marile sale creației amintesc Muza adormită
Sărutul
The Statue of The Kiss by the artist Constantin Brancusi (1876-1957)
©2006 John Hedgecoe/TopFoto
Prințesa X
LEAD Technologies Inc. V1.01
Masa tăcerii
Masa tăcerii – Brâncuși
Poarta sărutului
Poarta sărutului – Brâncuși
Domnișoara Pogany
Domnișoara Pogany – Brâncuși
Coloana infinitului
Coloana infinitului – Brâncuși
Cumințenia pământului
Cumințenia pământului – Brâncuși
și alte lucrări monumentale.
Invitat în atelierele lui Rodin, Brâncuși refuză, spunând cuvintele care au rămas celebre:
„Nimic nu creşte la umbra marilor copaci”.
Te invit să citești această carte și să descoperi opera nemuritoare a unui artist roman desăvârșit în arta sa.
