„Scurta domnie a lui Pepin al IV-lea”, de John Steinbeck
Dragilor, astăzi vă prezint cartea „Scurta domnie a lui Pepin al IV-lea”, scrisă de John Steinbeck. Scriitorul american, laureat al premului Nobel pentru Literatură în 1962 s-a născut în California în anul 1902 și a murit la New York în 1968.
Poate cel mai cunoscut roman al său este „Șoareci și oameni”, cu titlul original ”Of Mice and Men”.
Steinback a urmat cursurile Universităţii Stanford, dar nu și-a terminat studiile și a renunțat după 4 ani.
Revenind la cartea noastră de mici dimensiuni, catalogată ca fiind o satiră politică, îl avem în prim plan pe Pepin Heristal, un soț absent, preocupat de astronomie și de observații ale cerului, la nivel amator totuși. În afara acestor preocupări, Pepin are scurte și mărunte dispute domestice cu a sa soție pragmatică, Marie, care nu înțelege preocupările cvasisavante ale soțului. La ce bun astronomia, dacă nu-ți pune ceva pe masa? Cam la asta s-ar reduce erudiția lui Marie. Cuplul are și o fiică plină de paradoxuri și aere, Clotilde, în fond, o adolescentă în căutarea sinelui.
Existența lor tihnită este luată cu asalt de ceva neașteptat. Multele grupări și diverse alte fracțiuni politice decid să reînvie monarhia în Franța, voind să-l pună pe tron pe al nostru Pepin Heristal, nu datorită, ci din cauza originilor sale nobiliare, fiind descendent al lui Charlemagne. Pepin se vede nevoit să accepte propunerea de a fi rege al Franței, de fapt mai mult o momâie sau un țap ispășitor pentru alte interese, mai bine puse la punct, când ar fi preferat de 1.000 de ori să-și continue să observe prin telescop o ploaie de meteoriți.
Cartea abundă de umor, căci Pepin Heristal, devenit acum Pepin al IV-lea, se mută la Versailles cu soția sa, dar i se impune și o metresă, căci cum un rege al Franței poate avea credibilitate fără o amantă? La Versailles bate vântul prin încăperi, podelele scârțâie îngrozitor, iar curtenii, aristocrați mutați de urgență nu pot fi dresați nici cât să nu-și mai arunce oalele de noapte în grădinile palatului.
Domnia lui nu durează, deoarece cu conștiința încărcată după câteva escapade prin țară, Pepin decide să impună reforme ce au ca scop descurajarea corupției și ameliorarea traiului francezilor. Ca augmentare a ridicolului propunerea este privită ca fiind scandaloasă nu doar de către demnitarii ce ar fi ieșit în pierdere, dar chiar de poporul pe care Pepin vrea să-l ajute.
Citește cartea „Scurta domnie a lui Pepin al IV-lea” și delectează-te cu o carte plină de tușe absurde, dar nu mai puțin amuzante, scrisă de un scriitor de Nobel: John Steinbeck!
