Dragilor, astăzi a venit rândul romanului realist magic „Povestașul”, scris de Mario Vargas Llosa, cunoscutul prozator peruan care a obținut, pe bună dreptate, premiul Nobel pentru Literatură în anul 2010. Mario Vargas Llosa are și un doctorat în filosofie și litere și este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori sud-americani.
Romanul „Povestașul” a văzut lumina tiparului în anul 1987, cu titlul original „El hablador” și fost tipărit în România în anul 1992 în traducerea lui Coman Lupu.
Dacă ești un fan al curentului realist magic, perfecționat în America Latină, și dacă-i citești cu drag pe Gabriel García Márquez sau pe Isabel Allende, atunci romanul acesta este o lectură firească pentru tine și, te asigur, încântătoare.
În „Povestașul” Marios Vargas Llosa scrie despre chemarea ancestrală a misterioaselor ținuturi amazoniene și a triburilor nomade Machiguenga, triburi conectate la natura mistică și la un cosmogonie greu de înțeles pentru omul așa zis civilizat. În cartea lui Llosa aceste triburi sălbatice sunt greu încercate de expansionism, de colonialism, de evangheliști, de lingviști sau chiar de antropologi. În timp ce ei vor doar să trăiască în rânduielile atavice, mereu pe picior de plecare, fie dintr-un loc, fie din viața aceasta, mereu în lumea spiritelor și a superstițiilor, oamenii din triburile Machiguenga nu sunt interesați de civilizația adusă inițial de conchistadori și refuză să se supună.
De ce romanul se numește „Povestașul”? Ei bine, povestașii erau cei mai tainici și mai tăinuiți oameni din tribul Machiguenga, cu rolul de a transmite informațiile, astfel că grație povestașilor părinții aflau vești de la copii sau rude, datorită lor erau la curent cu nașterile, morțile și alte evenimente din viața oamenilor din trib. Mai mult decât atât, povestașii au și rolul de a păstra intactă cultura tribului.
De aici se nasc marile întrebări ale cărții: Ce este civilizația? Ce dă dreptul unei culturi să o asimileze pe alta? Nu cumva civilizația urmărește o asimilare asemănătoare cu sclavia și servilismul, și nu cumva nu are nicio legătură cu respectul datorat unei alte mari civilizații?
Îți recomand romanul „Povestașul”, proză în care Mario Vargas Llosa, își cântă chemarea străbunilor și a culturilor imemoriale.
